Cât aș fi vrut...
Cât aș fi vrut să nu te știu...
Acum, mă tem că-i prea târziu:
Sunt robul tău și prințul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te văd...
Acum, însă, după prăpăd,
Sunt soclul tău și nimbul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te-aud...
Acum, zadarnic aș fi surd:
Sunt fanul tău și VIP-ul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te simt...
Acum, robit de-al tău alint,
Sunt iadul tău și raiul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
No comments:
Post a Comment