B i n e ț e

 Colindător al nopții, trist boem,

Cu inima chircită aguridă,

Primesc sărutul brumelor dintâi...

Flămând de adevăr și de rotund,

Îmi sorb vremelnicia pân` la fund,

Fluier de os cu viersul smălțuit,

Suflet turnat în faguri de poem...

Sobol, ori liliac purtând hlamidă,

Îmi stoarce-n vene cineva lămâi...

Toamnă de-opal, sosiși !...Bine-ai venit...

B a c ș i ș

 A contenit hârjoana veveriței;

Cocoarele-și iau zborul de pe miriști...

Pe brume scrijelă vârful peniței;

Se pregătesc mareele de liniști...

Rugina scurmă crâncen în făget;

Argintul din mesteceni s-a prelins

În păru-ți auriu...Avar profet,

Brumar vânează banul cel încins...

Într-un cotlon, ogarul roade oase

De zile dolofane sfâșiate...

Un croitor tot coase și descoase

Năvoadele de funigei brumate...

Iubiri înrourate mai tânjesc

Înfiorări și tihnă de poieni,

Dar, vai, geloși feroce brumăresc 

Și mână aprige turme de reni...

Izvorul își ogoaie blândul șopot...

Deși ne-amenințase cu-al ei șiș,

Ca un tâlhar, sosit în strașnic tropot,

Ne-aruncă, toamna, generos bacșiș...