Cât aș fi vrut...
Cât aș fi vrut să nu te știu...
Acum, mă tem că-i prea târziu:
Sunt robul tău și prințul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te văd...
Acum, însă, după prăpăd,
Sunt soclul tău și nimbul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te-aud...
Acum, zadarnic aș fi surd:
Sunt fanul tău și VIP-ul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Cât aș fi vrut să nu te simt...
Acum, robit de-al tău alint,
Sunt iadul tău și raiul tău
Și, zău, deloc nu-mi pare rău.
Motto : „Cea mai mică și mai temeinică dintre patrii este familia” - Constantin Ardeleanu;
„Carpe diem, quam minimum credula postero” - Horatiu, „Ode”
( „Trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin încrezător în ziua de mâine.”)
Căsătoria este unul dintre cele mai importante evenimente din viața oricărei persoane, prag de maturizare și încununare a iubirii.
S-a împământenit obiceiul ca, la anumite intervale de timp, familia să simtă nevoia unor popasuri, pentru a privi în urmă la ceea ce au împlinit, să-și tragă sufletul și să-și stabilească noile obiective de realizat. Aceste momente pot fi considerate borne imaginare în timp, mici redute ale familiei. Aceste popasuri în urcușul nostru implacabil către veșnicie au fost „botezate” frumos: nunți (de hârtie, de bumbac, de piele, de flori, de lemn, de zahăr, de lână, de bronz, de salcie, de tinichea (la 10 ani), de argint (la 25 de ani), de perle (la 30 de ani), de rubin (la 40 de ani), de aur (la 50 de ani), de ametist (la 60 de ani), de platină (la 70 de ani), de diamant (la 75 de ani), de stejar (la 80 de ani) și de os (la 100 de ani de căsnicie) !
Acum, ajunși la „borna” 40, „Nunta de rubin”, Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate minunățiile cu care ne-a binecuvântat până acum și Îl rugăm să ne țină în continuare cu sănătate, putere, speranțe, încredere și răbdare în încercarea noastră de a atinge și „borna” 50 - „Nunta de aur”!
Doamne ajută !
Colindător al nopții, trist boem,
Cu inima chircită aguridă,
Primesc sărutul brumelor dintâi...
Flămând de adevăr și de rotund,
Îmi sorb vremelnicia pân` la fund,
Fluier de os cu viersul smălțuit,
Suflet turnat în faguri de poem...
Sobol, ori liliac purtând hlamidă,
Îmi stoarce-n vene cineva lămâi...
Toamnă de-opal, sosiși !...Bine-ai venit...
Cocoarele-și iau zborul de pe miriști...
Pe brume scrijelă vârful peniței;
Se pregătesc mareele de liniști...
Rugina scurmă crâncen în făget;
Argintul din mesteceni s-a prelins
În păru-ți auriu...Avar profet,
Brumar vânează banul cel încins...
Într-un cotlon, ogarul roade oase
De zile dolofane sfâșiate...
Un croitor tot coase și descoase
Năvoadele de funigei brumate...
Iubiri înrourate mai tânjesc
Înfiorări și tihnă de poieni,
Dar, vai, geloși feroce brumăresc
Și mână aprige turme de reni...
Izvorul își ogoaie blândul șopot...
Deși ne-amenințase cu-al ei șiș,
Ca un tâlhar, sosit în strașnic tropot,
Ne-aruncă, toamna, generos bacșiș...
Călăii încrustează pe mesteceni dungi...
Crinii, sirepe lebede cu gâturi lungi,
Fulguie în noi cu-alean și amintire...
din frunză
un molid,
Pe țărm pustiu de noapte
argintie...
Plin de tupeu,
un coate-goale - avid
A despuiat virgine lunci
de ie...
Cu recunoștință, stimă și respect, vă mulțumesc pentru gândul bun ( exprimat ori nu ) la ziua mea aniversară.
Să auzim de bine ! DOAMNE AJUTĂ !
Eu m-am născut ca bradul, drept;
Cu inimă de dac în piept.
Carpatul mi-i tată blajin
Și mumă - Pontul Euxin.
Eu m-am născut ca bradul, drept.
De veacuri țin furtunii piept.
Nu m-am târât și nici vândut;
Lacrima Țării m-a durut...
Eu m-am născut ca bradul, drept.
Nu sufăr lanț, sceptru n-aștept.
R u g ă
Doamne, Iubirea-Ți,
rug în veci nestins,
vreascurile slăbiciunii-mi le-a aprins...
Presară-mi, rogu-Te, în suflet,
o brumă de har,
să crească-al iubirii
de semeni
vlăstar...
(din vol. „Teiul de Aur”)
Aici, în „GRĂDINA MAICII DOMNULUI”, acesta este TRICOLORUL ! Singurul !
Fie soare, fie nor,
Scut vom fi la TRICOLOR !
Asemenea unei mânuțe blânde și grațioase, această plantă emană o aromă dulce, inconfundabilă și un parfum îmbătător.
Cu o îngrijire atentă, ea devine o mânuță prietenoasă și plină de viață în spațiul verde al grădinii, oferind bucurie, eleganță și un cadru plăcut pentru momentele petrecute în aer liber.
Binecuvântată de Maica Domnului și menită să aibă puteri tămăduitoare, se pare că, într-adevăr, această plantă poate vindeca multe boli trupești, dar și ale sufletului...
Faguri de psalm suav ne îmbie
Să aflăm SCARA, CHEIA și POARTA,
Să risipim găoacea reveriei...
Mierea IUBIRII DIVINE ni-i Carta;
Restu-i zadarnic, pustiu și pustie...
POARTA-i pecete de cuget, zefir;
CHEIA - obroc pentru fructul oprit,
Bagheta învăluirii în mir;
SCARA - imbold filocalic, zenit,
Crinul de-Argint al Bunei-Vestiri...
(Din volumul „Teiul de Aur”)
Motto: „Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație:cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.”
*
La Trecere, cicatrizate vise
Mai țin în mare taină colivia
Păsării Spin cu triluri interzise -
Frumoasa Adormită - POEZIA...
*
Ah, „Noble Innutilitee” -
Cum te-alinta Madame de Stael...
Tu, Poezie, ție sortit e
Să ai ales și trainic piedestal !
*
Tot pendulând din iad spre paradis,
Biet fântânar, la cină am luceferi...
Mă rog să vă revăd pe toți iar teferi;
Restul...banale, inutile mi-s...
(Din volumul „Teiul de Aur”)
Soră a soarelui ce zilnic răsare,
Geneză înseși vieții pe pământ,
Miracol perpetuu, împrimăvărare,
Ești giuvaier, enigmă, odor sfânt.
Colinele sorb gânguritul grâului,
Ghiocei clopoțesc sub zăpezi stinse,
Gerul învață placid graiul frâului...
Nicicând tâmplele nu-ți fi-vor ninse !...
(Din vol. „Primara Iubire”)
În 27 februarie 1974, o mână de iubitori / împătimiți de frumos ( elevi, studenți, muncitori, dascăli, țărani ș.a.) ne-am adunat în sala de lectură a Bibliotecii comunale și am pus temelie Cenaclului literar-artistic „MUGURI”...Pregătisem totul cu acribie, inclusiv „Introducerea - Program ( după modelul „Daciei literare”, evident, adaptată noilor realități și cerințe).Nu a întârziat nici Imnul Cenaclului, compus de un elev de 16 ani, Ioan Traistă. Versurile îmi aparțin.Cenaclul avea să includă: * cerc de creație literară, * cerc de arte plastice, * cerc de artă populară și artizanat, * cerc de artă dramatică, * cerc de muzică și coregrafie, * cerc foto ș.a. La un an, a apărut prima revistă a cenaclului, intitulată „ Făclia”, scrisă de mână.
Multe dintre creațiile cenacliștilor au fost găzduite / inserate în paginile unor publicații locale și centrale, în emisiuni de radio și televiziune. Cel puțin zece din cenacliști au deja cărți (Dorin Ploscaru, Angela Stoian Mihai, Alexandru Chelaru, Vasile Comoniță ș.a. Cenacliștii au organizat peste 15 expoziții de pictură, grafică, sculptură, intarsii, pirogravură, precum și nenumărate expoziții de artă populară și artizanat, expoziții de artă fotografică ș.a. Unii pictori, graficieni membri ai cenaclului ( George Aaron, Gheorghe Pintilie, Alexandru Chelaru) au avut expoziții în străinătate, unele dintre lucrările lor fiind achiziționate în colecții private. Cenaclul a organizat și susținut numeroase spectacole de muzică și poezie, recitaluri, concursuri ș.a., fiind fermentul, catalizatorul vieții cultural-artistice a comunei. Toate momentele de seamă din viața obștii : 500 de ani de la întâia atestare documentară a comunei, marcarea a 150 de ani de la nașterea celui mai distins fiu al așezării - profesorul, compozitorul și dirijorul ALEXANDRU PODOLEANU, aniversarea școlii, a înființării Corului mixt al comunei ș.a., toate au fost ilustrate semnificativ prin creațiile și activitățile cenaclului.
După o muncă susținută, de ani, cu sprijinul regretaților prof. Emanoil Albu și prof. Mihai Timofte, am reușit să înființăm un Muzeu al comunei, care, însă, la Revoluție a fost devastat, pierzându-se documente și obiecte de mare valoare documentară.
Am realizat Monografia comunei, iar acum lucrăm la o monografie actualizată, de înaltă ținută în ceea ce privește conținutul, dar și aspectul grafic.
În anul 1996, în cadrul „Zilelor ALEXANDRU PODOLEANU”, când întreaga comunitate celebra 150 de ani de la nașterea ilustrului nostru înaintaș, marele compozitor de muzică bisericească și laică, profesor și dirijor, care a văzut lumina zilei pe aceste binecuvântate meleaguri, am adoptat hotărârea înființării, la Podoleni, a Fundației Culturale „ALEXANDRU PODOLEANU”. Am adoptat și Statutul, însă fondurile... au rămas un deziderat...Cu toate dificultățile întâmpinate, în aprilie 1998, prin eforturile câtorva membri din conducerea Fundației, am reușit să scoatem primul număr al revistei Fundației, întitulată sugestiv „FLORILE DALBE”, după titlul unui colind al ilustrului compozitor. Am reușit să mai scoatem un număr în mai 2000, în condiții grafice greu de acceptat...Deh, după buget...
Din păcate, după Revoluție, activitatea Cenaclului a intrat într-un con de umbră.Unii dintre prietenii și colaboratorii noștri au ales să se mute la Cer, într-o lume, poate, mai bună...Prof. Mihai Timote, prof. Vasile Radu, Alexandrina Mihai (amfitrioana noastră, a cenacliștilor), Vasile Comoniță, George Aaron, ing. Ioan Radu, Ioan Stoica, Dan Ploscaru, Stefan Mihai, Costel Cimpoieșu, Ecaterina Bordea, Maria Lazăr, Ion Lazăr, Xenia Alexandru, Eugen Trăsnea ș.a....Tuturor, recunoștință și pioasă amintire !...
Totuși, viața își urmează cursul. Avem în comună foarte mulți tineri talentați, entuziaști, capabili să ducă mai departe, pe coordonatele noilor exigențe, tradițiile și năzuințele noastre și ale lor...Îi așteptăm !
P.S.: Ne propunem ca în luna mai a.c., să vă invităm pentru a marca așa cum se cuvine, semicentenarul nostru de suflet.
Vă oferim câteva crâmpeie din creația și activitatea cenacliștilor noștri:
