Î n f l o r e s c g r ă d i n i l e . . .

 Motto: „ Miresme dulci de flori mă-mbată

                       și mă alintă gânduri blânde...”

                       Dimitrie Anghel,   „ În grădină ”

M a d r i g a l E t e r n u l u i F e m i n i n

 Motto: La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie.       - Alphonse de Lamartine

                    D o r 

Când luna frige-azurul nopții,

Maree, dorul ți-l trimit să strige;

La geamul tău el va pândi ca hoții,

Când azurul nopții luna-l frige...

            Din geamul meu aud cum se prelinge

            Și stă să mă-mpresoare  precum goții

            Maree, dorul ce-l trimiți să strige

            Când luna frige clar azurul nopții...

               F e e r i e

Lectica lunii

       lunecă alene...

Îmbrățișați

       binețe-i dăm,

Un zâmbet îi trimitem

       printre gene

Și în eden

       ușor ne cufundăm...

              R u g ă

Te-admir din umbră când domol cufunzi

Făptura-ți dulce-n undele oglinzii

Și-nfiorată-atingi ghiocei cruzi

Ce-au răsărit la tâmple-ți,tremurânzii...

         În ochi, lumini de bucurii răpuse

         Ți-au înghețat, parcă la Polul Nord...

         Dar, crede-mă, păcat că toate-s spuse -

         Tu sigur vii dintr-un celest acord...

Îndură-Te, Fecioară, și-o scutește

De avatarul slabelor făpturi...

Dă-mi mie chinul, tot ce umilește,

Nu-i ofili, Te rog, superbii  nuri...

Ziua FLORII DE COLȚ ( Edelweis )

 Simbol al iubirii în general și al iubirii de patrie și de natură, în special, Floarea de Colț a fost declarată, în 1933, „ monument al naturii ” și este ocrotită prin lege.

            F l o a r e    d e     z i n c

Sărman rătăcitor printre solstiții,

Îndur umilitoare exerciții...

Mă-nchin la troițe - flăcări sângerânde

Care preschimbă stânci în firi plăpânde...

Sufletul meu a devenit camee,

Dar rătăcitu-s-a-n Calea Lactee...

Târziu, din cripte ochii slobozesc

Safire, perle - dar împărătesc...

Floare de Colț, floare de zinc,

Mareele multe iluzii sting...

ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR

                      „ Decalogul Scriitorilor”

Alcătuit de Înaltpreasfințitul CALINIC, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, acest inedit decalog este, de fapt, „ o scrisoare pe inimă, pe inima celor chemați și dăruiți să prefacă trecerea pe „aici” în sălășluire de veșnicie. C-așa se arată a fi cel care scrie o carte își leagă  cu fire nevăzute, dintre cele cu care se face urzeală de Cer, numele de veșnicie..”

...„Prin scrisul unui ales, prin    M O I S E ,„poporul lui Israel a devenit poporul Cărții.” Să nemurești, măcar și-n parte, poporul tău printr-o carte ! Deloc întâmplătoare demnitate.”

O întâlnire de neuitat: „TOT CU DRAGOSTEA ȘI DORUL...” la Cinema „Mon Amour” din Piatra-Neamț...

 A fost un spectacol de zile mari ! Un regal !

Protagoniști:

                   * ZINAIDA BOLBOCEANU, Artistă a Poporului din Republica Moldova ; Profesor Universitar

                   * Ansamblul Etnofolcloric „ PLĂIEȘII ”, condus de Nicolae GRIBINCEA

O sală arhiplină a primit cu drag și sete în suflet mesajul sublim al acestor artiști desăvârșiți.

Marea ZINAIDA BOLBOCEANU a fermecat, pur și simplu, publicul. Vocea ei, cântecul ei nu vin dintr-un timp anume, ci sunt o binecuvântată parte din identitatea neamului nostru atât de greu încercat...Glasul ei, duios și profund, poartă în el dorul, tristețea ,răbdarea, durerea, nădejdea și frumusețea sufletului românului de dincolo și de dincoace de Prut...Ea nu doar cântă, mărturisește, oblojește, liniștește, alină și adună sufletele de matcă...

A fost o atmosferă caldă, destinsă, cu emoții, iubire, autenticitate, bucurii, modestie, bun-simț, respect, prețuire, aplauze furtunoase, flori...

Nu puteau lipsi felicitările, mulțumirile, în final scena contopindu-se cu sala într-o izbăvitoare horă a frăției...

ZINAIDA BOLBOCEANU a dovedit încă o dată că este cu adevărat un TEZAUR UMAN VIU al ROMÂNIEI ! Împreună cu vrednicii ”PLĂIEȘI” ai lui Stefan cel Mare s-au dovadit a fi vajnici apărători ai foclorului românesc și ai tradițiilor strămoșești ! Mulțumiri !

H i b e r n a l ă

 Eterul înghite lacom

          paloșe de fum...

Clopoțeii zburdă și se-ngână pe drum...

Dalbe flori ne-nfioară-n ferestre...

Vesta le torturează

         cu ascuțitele-i creste...

Chitara-și stoarce 

        murmurul candid...

Tu o asculți și-amâni

        pentru nicicând

                   un rid...

ZIUA CULTURII NAȚIONALE - EM I N E S C U - 176

 „ Vreme trece, vreme vine...”

„Tot mai citesc măiastra-ți carte,

Deși ți-o știu pe dinafară !

Parcă urmând șirul de slove,

Ce-a tale gânduri semănară,

Mă duc tot mai afund cu mintea

În lumile de frumuseți

Ce-au izvorât eterni luceferi,

Din noaptea tristei tale vieți...    

               Alexandru Vlahuță  -  Lui Eminescu