Macii simbolizează dragostea și sacrificiul suprem.
Picături simbolice de sânge vărsat de tinerii căzuți la datorie, macii roșii sunt, de fapt, niște „ nu-mă-uita ”...
Respect, recunoștință și glorie eternă eroilor căzuți pentru neam, credință și patrie ! ...
De la grădinile imperiale ale Chinei, de acum peste două milenii, până la buchetele moderne de mireasă, aceste flori elegante și spectaculoase, fin parfumate, au devenit un adevărat simbol al rafinamentului, nobleței și sensibilității.
În China, bujorul era numit „ Regele florilor ”, fiind bogat reprezentat în pictură, poezie și broderii imperiale.
Numele florii, „ Paeonia peregrina ”, provine de la Paeon, medicul zeilor, despre care legenda spune că a fost transformat în floare de către Zeus, pentru a-l salva de gelozia lui Asclepios
Există zeci de soiuri și varietăți de bujori, de la cei erbacei, până la cei arboricoli.
Paleta cromatică a bujorilor este extrem de variată: alb, roz, fucsia, roșu intens, corai, galben sau vișiniu închis. Fiecare culoare are propria simbolistică:
- Bujorul roz este asociat cu romantismul și iubirea sinceră;
- Bujorul alb simbolizează puritatea și eleganța;
- Bujorul roșu este considerat simbol al pasiunii, prosperității și succesului.
Oferirea unui buchet de bujori are o semnificație aparte, această floare transmițând admirație, respect și sentimene profunde.
Din 2022, în România, bujorul este considerat simbol floral național și se sărbătorește pe 15 mai., zi devenită Ziua Bujorului Românesc.
În țară avem renumite rezervații naturale de bujori: Pădurea Zău de Câmpie ( Mureș ), Pădurea Hagieni ( Constanța ), Comanu ( Giurgiu ) și altele.
În limbajul florilor,bujorii simbolizează iubirea fericită, norocul în căsnicie și armonia în familie...
Motto: „ Miresme dulci de flori mă-mbată
și mă alintă gânduri blânde...”
Dimitrie Anghel, „ În grădină ”
Motto: La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie. - Alphonse de Lamartine
D o r
Când luna frige-azurul nopții,
Maree, dorul ți-l trimit să strige;
La geamul tău el va pândi ca hoții,
Când azurul nopții luna-l frige...
Din geamul meu aud cum se prelinge
Și stă să mă-mpresoare precum goții
Maree, dorul ce-l trimiți să strige
Când luna frige clar azurul nopții...
F e e r i e
Lectica lunii
lunecă alene...
Îmbrățișați
binețe-i dăm,
Un zâmbet îi trimitem
printre gene
Și în eden
ușor ne cufundăm...
R u g ă
Te-admir din umbră când domol cufunzi
Făptura-ți dulce-n undele oglinzii
Și-nfiorată-atingi ghiocei cruzi
Ce-au răsărit la tâmple-ți,tremurânzii...
În ochi, lumini de bucurii răpuse
Ți-au înghețat, parcă la Polul Nord...
Dar, crede-mă, păcat că toate-s spuse -
Tu sigur vii dintr-un celest acord...
Îndură-Te, Fecioară, și-o scutește
De avatarul slabelor făpturi...
Dă-mi mie chinul, tot ce umilește,
Nu-i ofili, Te rog, superbii nuri...
Simbol al iubirii în general și al iubirii de patrie și de natură, în special, Floarea de Colț a fost declarată, în 1933, „ monument al naturii ” și este ocrotită prin lege.
F l o a r e d e z i n c
Sărman rătăcitor printre solstiții,
Îndur umilitoare exerciții...
Mă-nchin la troițe - flăcări sângerânde
Care preschimbă stânci în firi plăpânde...
Sufletul meu a devenit camee,
Dar rătăcitu-s-a-n Calea Lactee...
Târziu, din cripte ochii slobozesc
Safire, perle - dar împărătesc...
Floare de Colț, floare de zinc,
Mareele multe iluzii sting...
„ Decalogul Scriitorilor”
Alcătuit de Înaltpreasfințitul CALINIC, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, acest inedit decalog este, de fapt, „ o scrisoare pe inimă, pe inima celor chemați și dăruiți să prefacă trecerea pe „aici” în sălășluire de veșnicie. C-așa se arată a fi cel care scrie o carte își leagă cu fire nevăzute, dintre cele cu care se face urzeală de Cer, numele de veșnicie..”
...„Prin scrisul unui ales, prin M O I S E ,„poporul lui Israel a devenit poporul Cărții.” Să nemurești, măcar și-n parte, poporul tău printr-o carte ! Deloc întâmplătoare demnitate.”
