Z I U A L I M B I I R O M Â N E

                 C u v i n t e l e 

                 Motto:  Neîntrecut chirigiu, cuvântul...

Moșit-a pământul acesta atâtea cuvinte

   de miere, de piatră, de neant...

Te-mbie toate în jocul lor delirant -

   unul e sincer, altul te minte...

O cină de cuvinte îl poate răpune

  până și pe nebiruitul Hercule...

Sunt, deci, cuvinte magice cu har de a supune,

  există, însă, și cuvinte seci destule...

Am cunoscut demult un murmur de cuvinte

  care mă îmbunau fără a le-nțelege...

Dar au urmat destule ca din flinte...

  Același murmur rănile îmi drege,,,

Cunosc cuvinte-torță care-n noapte

  destăinuie-adevăruri subjugate...

Sunt multe vorbe ce se spun în șoapte,

  dar sunt și vorbe ce trebuie urlate...

Cunosc niște cuvinte arar cuvântate

  cu vrajă hărăzite, ne-nțeles...

Mai sunt cuvinte calde, cuvinte înghețate,

  cuvinte de-acalmie, cuvinte ce-ți dau ghes...

Moșit-a pământul acesta atâtea cuvinte

  de miere, de piatră, de neant...

Te-mbie toate în jocul lor delirant...

  Unul e sincer, altul te minte...

Q u o v a d i s , D o m i n e ?...

 Stau locului și mă uit:

Vremea me` când o trecut ?!...

Da` o trecut și nu mai vine,

cât îi lumea, iar la mine...

   Zinaida Bolboceanu, Folclor

I c a r

 Frunze de laur,

        frunze pribege,

roiți, taifun, în inimi betege;

când înger, când bestie,

        fir plăpând de trestie...

Fire de stâncă,

       fire sfioasă - 

temerar măcinat de angoasă,

Icar cu diafan mers,

      suflet răstignit în vers...

( Din volumul „ Avatar ” )

E t e r n u l E M I N E S C U

           O, rămâi...

„ O, rămâi, rămâi la mine,

Te iubesc atât de mult !

Ale tale doruri toate 

Numai eu știu să le-ascult.

În al umbrei întuneric,

Te asamăn unui prinț

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri și cuminți.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Și privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri. ”

Astfel zise lin pădurea,

Bolți asupră-mi clătinând;

Șuieram l-a ei chemare

Ș-am ieșit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aș întoarce

A-nțelege n-o mai pot...

Unde ești copilărie,

Cu pădurea ta cu tot ?

R u b i n e l e v e r i i

 Macii simbolizează dragostea și sacrificiul suprem.

Picături simbolice de sânge vărsat de tinerii căzuți la datorie, macii roșii sunt, de fapt, niște „ nu-mă-uita ”...

Respect, recunoștință și glorie eternă eroilor căzuți pentru neam, credință și patrie ! ...

B u j o r u l - floarea națională a României

 De la grădinile imperiale ale Chinei, de acum peste două milenii, până la buchetele moderne de mireasă, aceste flori elegante și spectaculoase, fin parfumate, au devenit un adevărat simbol al rafinamentului, nobleței și sensibilității.

În China, bujorul era numit „ Regele florilor ”, fiind bogat reprezentat în pictură, poezie și broderii imperiale.

Numele florii, „ Paeonia peregrina ”, provine de la Paeon, medicul zeilor, despre care legenda spune că a fost transformat în floare de către Zeus, pentru a-l salva de gelozia lui Asclepios

Există zeci de soiuri și varietăți de bujori, de la cei erbacei, până la cei arboricoli.

Paleta cromatică a bujorilor este extrem de variată: alb, roz, fucsia, roșu intens, corai, galben sau vișiniu închis. Fiecare culoare are propria simbolistică:

               - Bujorul roz este asociat cu romantismul și iubirea sinceră;

               - Bujorul alb simbolizează puritatea și eleganța;

               - Bujorul roșu este considerat simbol al pasiunii, prosperității și succesului.

Oferirea unui buchet de bujori are o semnificație aparte, această floare transmițând admirație, respect și sentimene profunde.

Din 2022, în România, bujorul este considerat simbol floral național și se sărbătorește pe 15 mai., zi devenită Ziua Bujorului Românesc.

În țară avem renumite rezervații naturale de bujori: Pădurea Zău de Câmpie ( Mureș ), Pădurea Hagieni ( Constanța ), Comanu ( Giurgiu ) și altele.

În limbajul florilor,bujorii simbolizează iubirea fericită, norocul în căsnicie și armonia în familie...

I m u n , p e A l e e a . . . s t e l u ț e l o r