Singur DUMNEZEU nu poate fi suspectat de plagiat ! Natura, cel mai iscusit meșter, prin care a revărsat grația divină, nu se teme și nu acuză de...plagiat !
Noi, însă, umili creatori, extaziați de bruma de talent cu care am fost hăruiți, degrabă pornim intransigente cruciade împotriva „ corsarilor minții”, a celor care se împăunează cu pene furate, revendicându-ne dreptul la o proprietate adesea iluzorie...
„O, sancta simplicitas !” ( O, sfântă naivitate ! ) - Jan Hus
„Atunci când umblăm prin lume, auzim chemarea către păcat. Tot așa, când umblăm prin Grădina Maicii Domnului, auzim chemarea către mântuire.”
Arhimandrit Grigorie
„Mănăstirea este tinda Raiului, poarta cerului, locul împlinirii...”
Părintele Teofil Părăian
„Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului...”
Mihai Eminescu
*
O mănăstire ( gr. monasterion, adică „locuință izolată”) este un așezământ religios în care viețuiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe (maici, monahii).
Principiul de bază al vieții monahale este „ORA ET LABORA” („Roagă-te și munceste !”)
Așezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 1458, când STEFAN CEL MARE întărește hotarele braniștei Mănăstirii Tazlău. Între 1496-1497, se înălța biserica de zid „Nașterea Maicii Domnului”, pe locul vechii biserici de lemn construite de Alexandru cel Bun. Asemenea unei fortărețe, ca și biserica M-rii Voroneț și altele, biserica M-rii Tazlău a fost înconjurată cu ziduri groase de piatră, prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior. Căci și această mănăstire avea să cunoască o istorie zbuciumată...
Cât de tonic este să afli peste tot, de-a lungul și de-a latul gliei strămoșești, asemenea stupine de rugă, trudă și rodire. Căci în aceste binecuvântate locuri, îmbrăcați în straiele luminoase ale pioșeniei, sub oblăduirea duhovnicilor - mijlocitori, doctori și povățuitori, mulți oameni simpli deprind virtuțile creștine: credința și iubirea, smerenia și bunătatea, răbdarea și iertarea, făcând din rugăciune veșmânt neprețuit sufletului...
Și, poate că n-ar de prisos, să ne aplecăm și noi mai des asupra vorbelor \Sfântului Apostol PAVEL: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.”
Doamne ajută !
„ Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea ! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin și lapte am băut.
Mâncați și beți, prieteni, fiți beți de dragoste, iubiții mei !”
„Cântarea Cântărilor”, cap. 5, 1
*
Cel mai frumos dar pe care îl poți primi de la viață este un prieten sincer. Prietenia este un dar divin care transcende timpul și spațiul și reprezintă una dintre cele mai prețioase comori ale umanității.
Să ne amintim câteva gânduri despre PRIETENIE !
„Prieten este cel care atunci când îți întinde mâna îți atinge inima.”
Gabriel Garcia Marquez
„Prietenia este mâna care șterge lacrima, atunci când viața doare.”
„Prietenia dublează bucuriile și înjumătățește necazurile.”
Francis Bacon
„Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii.”
Isabel Allende
„O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu cum stă de vorbă un om cu prietenul său !...”
Cartea lui Iov, 21
„Nu am nicio îndoială că îmi merit dușmanii, dar nu cred că îmi merit prietenii.”
Walt Whitman
Vă mulțumesc, prieteni minunați ! Nu am alt dar pentru voi decât
UN GÂND BUN !
.jpg)
Ce-i patria ?
Ce-i patria ? Durerea mea de-acum
Că ninge greu în plină primăvară,
Că zace floarea de cireș pe drum,
Că multe boabe n-au să mai răsară...
Mihai Beniuc - „ Ce-i patria ? ”
T e i u l d e A u r
*
Cal troian
lăsat la poarta aortei,
rodie coaptă,
poemul...
*
Tei de aur, tu, divin potir,
Răspândind ison de liturghii,
Lapidezi frenetic cu iubire
Nuferi, vals de stele în tării
Și ne ungi pe creștete cu mir...
( din volumul „Teiul de Aur” )
Cunoscută impropriu sub titulatura „ Cetatea Neamțului ”, Cetatea Neamț este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de NV a orașului Târgu Neamț ( în NE-ul României ). Cetatea făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru al II-lea, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Stefan cel Mare și distrusă (parțial) în secolul al XVIII-lea (1718), din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Istoria cetății este atât de densă și atât de bine reprezentată de cronicarii vremii, dar și de scriitori și artiști...
